PRIMARIA COMUNEI CORNEREVA

Judetul Caras-Severin

SARBATORI LOCALE

    PORTUL POPULAR

    Vechiul port popular este inlocuit si el incetul cu incetul cu haine cumparate din magazine. Costumul popular il mai poarta doar oamenii in varsta, dar si tinerii la diferite serbari populare sau religioase. Costumul popular ce se mai pastreaza are o cromatica bazandu-se in special pe asocierea albului cu negrul.
    Barbatii purtau camasi lungi pana la genunchi din panza de bumbac sau de fuior, tesuta in razboi de gospodine. Camasile erau cusute in jurul gulerului si pe piept cu matase alba. Pe sub camasa barbatii purtau izmene largi din panza ca si camasa. Peste camasa se purta "laibar” (un fel de vesta) din "cioarec” (postav tesut de femei in razboi). Tot din acest postav era confectionat "caputul” (un fel de palton), ornamentat cu motive populare ca si laibarul.
    Femeile purtau "ciupag” (ie), cusut de asemenea cu motive populare cu ata de diferite culori si nuante sau cu matase alba. De asemenea, purtau poale tot din panza de bumbac sau fuior, aranjate in cute pe solduri si impodobite cu motive florale sau "mustre” cusute cu matase alba. Peste ciupag purtau un laibar din material negru subtire impodobit cu motive florale cu matase de diferite culori. Din acelasi material ca si laibarul, si impodobita la fel ca si acesta era catrinta (cotreanta) care se lega peste poale in fata. In spate, femeile isi legau "opregul”, si acesta frumos ornamentat.
Pe cap, vara barbatii purtau palarie, iar in timpul iernii caciula. Femeile purtau pe cap basma, iar in vechime isi aranjau parul intr-un fel de coc, pe care il strangeau cu ajutorul "cofartelor” (un fel de clema sau ceapsa).
    Atat barbatii cat si femeile purtau in picioare opinci si obiele, iar imprejurul mijlocului se incingeau cu brauri sau „braciri”, tesute sau lucrate cu mana de gospodine si care aveau o cromatica diversa: rosu, galben, verde, albastru, negru.
    In timpul dominatiei austro-ungare, barbatii purtau, uneori, braciri (brauri) tricolore (rosu, galben, albastru), cu toata opozitia autoritatilor straine si cu riscul pedepselor corporale.
    In timpul iernii barbatii purtau "pieptare” din blana de miel sau de oaie si cojoace. De asemenea se imbracau in pantaloni confectionati din cioarec (postav tesut in casa din fire de lana mai aspre). In timpul iernii si femeile se imbracau cu sube frumos impodobite.
    Daca portul s-a schimbat mult, jocurile populare s-au schimbat mai putin. Jocuri ca: braul, ardeleana, hora boiereasca, sarba, ardeleana batuta, iedera, de doi, carligul, catana, tandara, bordeiul, perina, rastaul si altele se joaca si astazi, unele intr-o masura mai mare, altele intr-o masura mai mica la petrecerile organizate cu prilejul sarbatorilor, nuntilor, nedeilor. Se observa ca unele dansuri si chiar cantece populare sufera influente de dincolo de Dunare, uneori din Serbia, ceea ce dovedeste ca ne aflam intr-o zona de interferenta. Se mai pastreaza si se mai folosesc, uneori, instrumente muzicale traditionale ca: frunza, fluierul mic, cimpoiul cu caraba dubla.

2.    DATINI SI OBICEIURI IN LEGATURA CU OCUPATIILE

    Avand ca ocupatie primordiala cresterea animalelor, locuitorii comunei Cornereva au pastrat si transmis multe datini si obiceiuri legate de aceasta ocupatie a lor. Alte datini sunt legate de fenomenele naturii, ce aveau influente asupra culturilor agricole.
    Consideram ca cea mai reprezentativa traditie privind cresterea animalelor, care si-a incrustat adanc pecetea in istoria localitatii noastre este datina legata de impreunatul oilor primavara si se numeste "Masuratul oilor”. Se cunoaste la noi in zona ca mai multe gospodarii care cresc oi se asociaza intre ele, impreunand oile intr-un "palc” (ciopor), urmand sa ia laptele sau branza intr-o ordine data de cantitatea de lapte muls la prima „mulsoare” dupa impreunatul oilor. In aceasta zi are loc asa-zisul "masurat al oilor”, sarbatoarea la care participa, pe langa "stapani” (proprietarii oilor) si invitati ai acestora.
 "Masuratul oilor” consta in cantaritul laptelui, apoi se stabileste numarul de "galeti” (1 galeata =10 kg. lapte) ce revin fiecarui stapan. Cel care are laptele cel mai mult la masurat este desemnat "baci”. La masa campeneasca, ce se organizeaza dupa masuratul laptelui, baciul are cinstea sa stea in capul mesei si sa imparta ciorba de miel fiecarui stapan, care se aseaza la masa in ordinea cantitatii de lapte masurat.
    Petrecerea campeneasca se termina tarziu, stapanii prinzandu-se, dupa servirea mesei la joc.
Legat tot de pastorit, toamna are loc, in octombrie, predarea oilor de catre "pacurari” (ciobani) stapanilor. Prilejul este, de asemenea, sarbatorit prin obiceiul numit "Areti”. Acum se fac ultimele socoteli, ultimele plati ciobanilor, iar acestia dau socoteala in cazul oilor pierdute. Bineinteles ca evenimentul se sarbatoreste la casa baciului cu masa si muzica si se petrece pana noaptea tarziu.
    Un alt obicei legat de cresterea animalelor se obisnuia in trecut, si foarte putin acum, cu prilejul mulsului vacilor in ziua de Sf. Gheorghe si se numea "Rascucuit”. Evenimentul consta in ruperea unui colac impletit in forma de cerc, in care se gasea un ban. Ruperea colacului se facea de catre doua persoane care se asezau de o parte si de alta a animalului, tragand de colac pe sub ugerul vacii pentru ca aceasta sa tina laptele mult si sa fie in cantitate mare. Una dintre persoane spunea "cu-cu”, iar cealalta raspundea "ras-cu-cu”.
    Alte obiceiuri, ce se mentin inca, au loc tot primavara sau la inceputul verii cu ocazia unor sarbatori mostenite din popor: ”Matcalaul” si "Sanzaienele”.
    "Matcalaul” consta in obiceiul ca unele tinere fete sa se "invaruicheasca” pe sub o ramura de pom inflorit. Fetele respective, doua sau trei, se leaga printr-un juramant sa se uneasca pentru intrega viata intr-o prietenie sincera. Din acest moment ele isi spun "varuica” una alteia pana la adanci batraneti.
    De "Sanzaiene”, zi ce este datata 24 iunie, baieti si fete se scoala dis-de-dimineata si se tavalesc prin iarba si flori pline de roua pentru a fi frumosi, sanatosi si dragastosi. Florile care se culeg, printre care si sanzaiene, trebuie sa fie pastrate peste an.
    Alte obiceiuri si datini populare erau legate de fenomenele naturale care aveau influenta asupra culturilor agricole si asupra animalelor. In trecut, in timpul verilor secetoase, cand uneori culturile agricole riscau sa fie compromise si animalele sa sufere de sete, se organizau "Paparude”. Femeia care se facea paparuda, trebuia sa fie gravida simbolizand fertilitatea si era impodobita cu boj. Paparuda mergea pe ulita, iar oamenii ieseau cu galetile cu apa si o udau, implorand in acest mod venirea ploii. S-au pastrat pana astazi textele unor cantece spuse cu acest prilej, ca de exemplu :

                "Ploaie, doamne,ploaie,
                  Locul sa se moaie
                  Cucuruzele
                  Cat gradinile
                  Iesi cu galeata de apa,
                  Sa se ude toata…”

    In vremurile, cand dimpotriva, cadeau prea multe ploi,acestea pricinuind de multe ori inundatii, se obisnuia sa se puna "pomana ploii” . Aceasta pomana s-a pus de multe ori la hotarul cu satul Bogaltin, la podul de peste paraul Negiudini. Colacii si alte bucate se puneau pe panza alba, lunga, simbolizand calea pe unde trebuia sa se scurga apa de prisos.     La pomana ploii, bucatele erau mancate de copii si de oamenii saraci, fiecare aducandu-si lingura lui.
Multe din aceste datini si obiceiuri au disparut rand pe rand, devenind doar amintire.